Charles Bukowski - Un poem aproape fabricat

te văd bând din fântână cu minuscule
albastre mâini, nu… mâinile tale nu sunt minuscule
sunt mici, și fântâna e în Franța
de unde mi-ai trimis acea ultimă scrisoare și
ți-am răspuns și nu am mai auzit apoi niciodată de tine
obișnuiai să scrii poeme nebunești despre
ÎNGERI ȘI DUMNEZEU, toate cu majuscule și
cunoșteai artiști faimoși, majoritatea
îți erau iubiți,
îți scriam înapoi: „e in regulă, haide, intră în viețile lor,
nu sunt gelos pentru că nu ne-am întâlnit niciodată.”
ne-am apropiat odată în New Orleans, eram la distanță de un bloc,
dar nu întalnit, niciodată atins.
așa că ai fost cu renumiți și ai scris despre renumiți
și bineînțeles, ceea ce ai aflat
a fost că renumiții sunt preocupați de
faimă- nu de frumoasa tânără din patul lor
care apoi se trezește dimineața să scrie cu majuscule poeme despre
ÎNGERI ȘI DUMNEZEU. știm că Dumnezeu e mort, ei ne-au spus-o
dar ascultându-te nu am fost sigur. poate
din cauza majusculelor. erai una dintre cele mai
bune poete și le-am spus editorilor
„pe ea. publicați-o pe ea, e nebună dar e magică. nu e nicio minciună în focul ei.”
te-am iubit cum iubește un om o femeie pe care nu a atins-o,
căreia doar îi scrie, cu care păstrează fotografii mici.
te-aș fi iubit mai mult daca aș fi stat într-o cameră mică rulând o țigară
și ascultându-te urinând în baie
dar asta nu s-a întâmplat. scrisorile tale au devenit mai triste
te-au trădat iubiții. „copilă, îți răspundeam, toți
iubiții trădează.” nu a ajutat.
ai spus că ai o bancă pe care plângi și
era pe un pod și podul era deasupra unui râu și ai stat acolo
pe banca aceea în fiecare noapte plângând pentru iubiții care te-au
rănit și uitat. ți-am răspuns dar nu ai auzit.
un prieten mi-a spus despre suicidul tău
3 sau 4 luni după ce se întâmplase.
dacă te-aș fi întâlnit
probabil aș fi fost nedrept cu tine sau tu cu mine.
mai bine asa.


traducere Raluca Neagu