LI TAI-PE - Hoinărind pe malul pârăului

În sfârşit, cu munţii
Numai, singur sunt!
Murmură pârâul vesel,
Şi eu cânt !

Hai, pârâu ! Aleargă
Mai clocotitor !
Am scăpat de oameni
Şi de răul lor !

E mai greu suişul,
Nouri dau tarcol.
Stâncile par gata
Să se zvârle-n gol ...

Sare unda, sare
De pe stânci pe stânci !
Hai, pârâu, prin alte
Văi şi mai adânci !

Florile, pe maluri,
Sunt nespus de vii,
Când le bat, uşoare
Ceţuri aurii ...

Aş rămâne, lanţuri
De vieţi în şir,
Să alerg cu unda,
Flori să tot admir ...

Dar coboară noaptea
Neagră, pe platou.
Trebuie, la oameni
Să mă-ntorc din nou !

(LI TAI-PE 701-762)