Emily Dickinson - După-o mare durere, urmează o senzaţie solemnă

După-o mare durere, urmează o senzaţie solemnă.
Nervii - ceremonioşi ca nişte Morminte -
Inima ţeapănă-ntreabă: oare Ea îndurase atâta?
Şi Ieri - sau cu Veacuri în Urmă?

Picioarele se mişcă mecanic, în cerc,
Pe un drum de Lemn,
De Pământ, de Văzduh, de Ceva -
Crescut fără rost.
O mulţumire de Cvarţ, ca o piatră.

Aceasta e Ora de Plumb
Ce ţi-o aminteşti, de-ai scăpat cu viaţă,
Precum Degeraţii şi-amintesc de Ninsoare -
Întâi - Frig - apoi amorţeală - apoi Renunţare.