Fernando Pessoa (heteronim Alberto Caeiro) - Paznicul turmelor

Ma retrag spre interior, si inchid fereastra.
Mi se aduce lampa si mi se ureaza noapte buna,
Iar vocea mea multumita da noapte buna.
Minunat ar fi ca viata mea sa ramana mereu asa:
Inundata de soare pe timpul zilei, sau catifelata de ploaie,
Sau agitata de furtuni ca de sfarsit de lume,
In seara linistita cu grupuri de oameni ce trec
Priviti de mine de la fereastra cu deosebit interes,
Ultima privire prietenoasa aruncata spre tihna adanca a arborilor,
Iar apoi, odata fereastra inchisa, lampa aprinsa,
Fara vreo vorba spusa, fara sa ma gandesc la nimic, fara sa dorm,
Sa simt viata curgand prin mine ca un rau prin albia lui,
Iar afara sa se astearna o mare liniste ca un zeu care doarme.