Dante Alighieri - Josnicã moarte, milei cât duşmanã

Josnicã moarte, milei cât duşmanã,
durerii, anticã mamã,
judecatã a toate peste seamã,
inimii dând amãrãciunea hranã,
din care plec numai şi numai ranã,
sã te proscrie, limba ţipã-n vamã.

Şi dacã azi vreau sã-mi cerşeşti iertare
s-ar cãdea sã spun,
greşeala ta nedreaptã e, oricare,
nu pentru cã ascunsã e oricum,
ci pentru ca mânia sã-nfioare
pe cel hrãnind iubirea de acum.

Ai izgonit curtoazia din lume
şi ce era prin doamna mea onoare
în tinereţe râzãtoare
ai nimicit amoroasa minune.
Doar ceea ce e dar de preţ în ea,
descoperit sã vi se dea.
Cine nu-i vrednic pentru mântuire
sã nu spere nicicând sã-i fie însoţire.