Irving Layton - Smerenia dragostei

Dragostea-i ceva aşa de smerit!
Îmi fac mâinile căuc în aer;
Acolo n-o aflu
Şi nici în desfătarea prietenei mele
Şi nici în păsări cântătoare.

Tulbure umblu, părăsit.
Pierdutu-mi-am drumul.
Dragostea nu-i, cum spun unii,
Nici în ochii femeii, albaştri ori cenuşii,
Nici în sărutări furate sau dăruite.

Dragoste, ţip, află-mă
Răsucindu-mă în fel de fel de greşuri;
Desfâşură-ţi pârul aspru şi rece,
Umărul de bulb şi bulboane
Şi apoi, târfă nătângă, loveşte în mine, ia-mi văzul!