Edward Estlin Cummnigs - IX

Când eşti moartă, moartă şi departe de splendidul păcat,
Şi sufletul descărnat jeleşte pe panta ultimului abis
Abandonarea inimii sale într-un pat de pământ,

Când, departe de trupul care mi-a iubit trupul, sufletul dinăuntru
Vine, dezbrăcat de nemiloase metamorfoze,
Ce să-i spună el sufletului meu, când noi suntem morţi, morţi?

(Când sunt mort, mort, şi te-au îngropat şi pe tine,
Iar trupul pe care buzele mele atât l-au iubit e dat viermilor
La sărutat. Şi gâtlejul rece, catifelat şi părul strălucitor de pe cap -).