Maurice Maeterlinck - Sere calde

O, sere în mijloc de păduri!
Cu uşile în veci pecetluite!
Cu tot ce se află sub bolţile voastre!
Cu analogiile voastre în sufletul meu!

Gândurile micii prinţese înfometate,
Plictisul unui marinar în pustiu,
O fanfară sub ferestrele bolnavilor fără leac.

Cuibăriţi-vă prin colţurile cele mai calde!
Ai zice, o femeie leşinată într-o zi de seceriş;
Sunt surugii în curtea ospiciului;
În depărtare trece-un vânător devenit infirmier.

Cercetaşi în lumina lunii!
O, nu-i nimic la locul său!
Ai zice, o nebună-n faţa juzilor,
Un vas de război cu pânzele-n vânt pe un canal.
Pasări de noapte pe crini,
Un dangăt funebru-n amiază,
(Acolo, sub clopote!)
Un popas de bolnavi în preerie,
Un miros de eter pe o zi însorită.

Doamne!  Doamne!  când vom  avea ploaie
Şi zăpadă, şi vânt în sere!


Trad - A. E. Baconsky