Charles Baudelaire - Moartea amanților

Vom avea largi paturi cu miresme-ușoare
Și niște sofale-adânci ca un mormânt,
Iar pe etajere vor fi flori bizare
Pe sub mai frumoase ceruri învăscând.

Folosindu-și spornic ultima dogoare
Inimile nostre or să ardă blând.
Reflectându-și focu-n spiritele care,
Două-oglinzi, cu totul gemene își sînt.

Într-o seară albastră și trandafie
Vom schimba un fulger unic, ce-o să fie
Ca o suspinare grea de bun rămas.

Pînă ce un Înger, ușa dând deoparte,
Va veni să-nvie, cu ferice-obraz,
Palidele-oglinde, flăcările moarte.

traducere Octavian Soviany