Anna Ahmatova - Cântecul ultimei întâlniri

Stă pieptu-mi gata să
se frângă,
Fără putere, îngheţat,
Mănuşă pentru mâna stângă
Pe mâna dreaptă-am îmbrăcat.

Că sui un munte, îmi păruse,
Şi treptele erau doar trei ...
" Hai, mori cu mine ! " toamna-mi spune
Ţinându-mi calea sub un tei.

" Ursitele mi-au fost haine,
Şi mă-nşelară zi de zi ... "
Răspuns-am tristă : " Şi pe mine !
Cu tine-odată voi muri "

Aceasta-i ultima cântare.
Priveam spre casa de cândva -
Gălbuie şi nepăsătoare
Lumina-n dormitor ardea.