Salvatore Quasimodo - CE VREI PĂSTOR DE AER (Din Nuove poesie)

Şi-aud din nou chemarea străvechiului
Bucium al păstorilor, aspru peste şanţuri
Albe de solzii şerpilor. Poate îşi trage
Suflul din plaiurile de la Acquaviva,
Acolo unde unda râului Plŕtani
Rostogoleşte scoici sub apă printre
Picioarele copiilor cu pielea măslinie.
Oh, din ce ţinut adierea vântului prizonier
Se răsfrânge-n lumina ce-asfinţeşte deja;
ce vrei Păstor de aer? Poate îi chemi pe cei
morţi. Tu şi cu mine n-auzi, buimacă
de sclipirile mării, distrasă de strigătul
şoptit al pescarilor ce scot din apă plasele.