Ezra Pound - Canto XII

“Era odata un matroz sarac si cinstit, un machitor,
Scandalagiu si bataus, un betiv, si
Bautura l-a bagat in spital,
Si l-au operat, si mai era acolo o curvã amãrîtã în
Salonul femeilor si tocmai nascuse, cînd
Il reparau pe marinar, si i-au adus lui plodul
Cînd si-a revenit, si i-au zis:
”Uite ce-am scos din tine.“
.
El s-a uitat la arãtare si s-a fãcut mai bine,
Si cind a iesit din spital s-a lasat de baut
Si s-a inzdravenit de tot
si-a plecat cu alt vapor
Si a strans toti banii de platã,
si de atunci a pus deoparte tot ce cistiga,
Si a cumparat actiuni intr-un vas,
iar dupa aia a urcat la juma din actiuni,
A luat tot vasul
si si-a facut o intreagã flotilã.
.
L-a dat pe ţînc la scoalã,
si cînd era la liceu,
Moşului i s-a facut iar rãu
si doctorii au zis ca e pe moarte,
Iar baiatul a venit la patul lui,
si batrînul matroz i-a zis:
.
”Baiete, regret ca trebuie s-o tai,
”Cind esti asa tînãr.
    Iti las multe re-sponsa-bilitãţi.
”Tare voiam sa te vãd crescînd,
”Mai priceput în biznes…“
.
 ”Dar, tatã,
”Lasã… lasã-mã pe mine, eu-s bine,
Problema-i cu tine, tatã.“
.
 ”Vezi, bãiete, ai zis-o.
”Tu crezi ca io-s tac‘tu, da‘ nu-s.
”Nu-s tac‘tu, dragule, nu.
”Io-s mã‘ta, nu tac‘tu“, grãi el,
”Tac‘tu era un neguţãtor înstãrit din Stambul.“

.
———————————
There once was a pore honest sailor, a heavy drinker,
A hell of a cuss, a rowster, a boozer, and
The drink finally sent him to hospital,
And they operated, and there was a poor whore in
The woman’s ward had a kid, while
They were fixing the sailor, and they brought him the kid
When he came to, and said :
.
‘Here! this is what we took out of you.’
An’ he looked at it, an’ he got better,
And when he left the hospital, quit the drink,
And when he was well enough signed on with another ship
And saved up his pay money, and kept on savin’ his pay money,
And bought a share in the ship, and finally had half shares,
Then a ship and in time a whole line of steamers;
.
And educated the kid, and when the kid was in college,
The ole sailor was again taken bad and the doctors said he was dying,
And the boy came to the bedside, and the old sailor said:
.
‘Boy, I’m sorry I can’t hang on a bit longer,
‘You’re young yet.
I leave you re-sponsa-bilities.
‘Wish I could ha’ waited till you were older,
‘More fit to take over the bisness…’
.
‘But, father,
‘Don’t, don’t talk about me, I’m all right,
‘It’s you, father.’
.
‘That’s it, boy, you said it.
‘You called me your father, and I ain’t.
‘I ain’t your dad, no,
‘I am not your fader but your moder,’ quod he,
‘Your fader was a rich merchant in Stambouli.’

T.S. Eliot - Quartet No. 2: East Coker

Iată-mă deci aici, în mijlocul drumului, după ce am avut douăzeci de ani,
Douăzeci de ani risipiţi cu dărnicie, anii lui l'entre deux guerres -
Încercând să învăţ să mânuiesc cuvintele, şi fiecare încercare,
Fiind doar un nou început şi o altfel de nereuşită,
Pentru că înveţi doar să îmbini cuvintele cele mai potrivite
Pentru lucrurile despre care nu mai ai ce să spui,
Sau poţi să spui ceva într-un chip în care nu mai eşti dispus s-o faci.
Astfel, orice încercare
Este un nou început, un raid în nearticulat,
Ca un echipament ponosit ce se zdrenţuieşte mereu,
În harababura totală a impreciziei simţirii,
Iscoade nedisciplinate ale emoţiei. Iar ceea ce este de cucerit
Prin putere şi supunere a fost deja descoperit,
Odată, sau de două ori, sau de mai multe ori,
de nişte oameni pe care nu poţi să speri
Că-i vei întrece - dar nu există nici un fel de competiţie -
Există doar lupta pentru cucerirea a ceea ce a fost pierdut
Şi pierdut şi găsit iarăşi şi iarăşi; iar acum, în condiţiile date,
Acest lucru pare neplăcut. Dar poate nu este nici câştig, nici pierdere.
Pentru noi există numai încercarea. Restul nu ne priveşte.

Acasă este acolo de unde omul începe. Cu cât îmbătrânim,
Lumea devine mai stranie, şablonul tot mai complicat,
A ceea ce e mort şi a ceea ce trăieşte. Nu clipa intensă,
Izolată, fără înainte şi după,
Ci o viaţă întreagă arzând în fiecare clipă
Şi nu numai viaţa întreagă a unui om
Ci a tuturor lespezilor vechi care nu pot fi descifrate.
Există un timp al serii sub lumina stelelor.
Un timp al serii la lumina lămpii.
(Seara cu albumul de fotografii),
Dragostea este de cele mai multe ori aproape de ea însăşi
Când, aici şi acum, încetează să mai conteze.
Bătrânii ar trebui să fie exploratori
Nu contează dacă aici sau acolo.
Noi trebuie să fim calmi şi să ne mişcăm calm
Cu o altă intensitate
Pentru o unire mai îndepărtată, pentru o comuniune mai profundă.
Prin frigul întunecat şi prin dezolarea pustie,
Vântul plânge, valul plânge, apele nesfârşite
Ale albatrosului şi ale delfinului. În început îmi ştiu sfârşitul.