Ochii iubitei n-au nimic din soare,
Coralu-n roșu buza-i depășește,
Zăpada-i albă, sînul ei brun pare
Și păr de sîrmă neagră-și împletește.
Damascu-l știu cu roze amestecate,
Ce în obrajii ei nu sînt văzute.
Parfumuri au miresme delicate,
Iar răsuflarea, dinspre ea, cam pute.
Îmi place s-o ascult, dar mi se pare
Că muzica e totuși mai subtilă.
Eu n-am văzut zeițe la plimbare:
Iubita mea pășește fără milă.
Dar jur că pentru mine-i mai frumoasă
Decît o comparație mincinoasă.
Publicat si tradus de Horia Gârbea
"Multe ar fi de spus despre Sonetul 130 de Shakespeare, unul dintre cele mai frumoase sonete de dragoste, mai terre-à terre decît abstractul elogiu al iubirii din Sonetul 116. Sonetul 130 a fost multiplu tradus la noi, e unul „simplu”, lipsit de ambiguități semantice, simpatic prin ironia lui, ai zice că e compus din catrene de Topârceanu."
***********************************************
William Shakespeare - Sonet - CXXX
Nu-s sori, ochii iubitei, nu scânteie
roşia-i gură ca mârgeanu-n mări,
de-i albă neaua, sânul ei de ce e
posomorât, şi-i noapte al ei păr?
Ştiu, din Damasc, albe şi roşii roze
cu care chipul nu-i e logodit,
miresme ştiu, stârnind apoteoze
străine de al Doamnei duh smerit,
îmi place s-o ascult, deşi-i mai scumpă
auzului, o muzică, -i ştiut,
nu le-am văzut, zeiţele cum umblă
dar ea, mergând, păşeşte doar pe lut.
Şi totuşi, jur pe cer, făptura-i rară
cu nimeni şi nimic nu se compară.
traducere de Gh. Tomozei
************************************************
William Shakespeare - Sonet - CXXX
N-s ochii dragei mele stropi de soare
Și roșul gurii ei nu-i de coral.
De-i albă neaua, sânu-i oacheș pare
Și negrul păr i-e ca o sârmă-n val.
Știu roze albe, știu și roze roșii,
Dar nu-i socot obrajii trandafiri
Și-s balsamuri mai dulci să le miroși
Decât e boarea întregii sale firi.
Îmi place s-o aud, deși plăcut
Mai mult mi-e zvonul muzicilor parcă.
Eu un mers de zână încă n-am văzut,
Dar draga mea e clar că-n țărnă calcă.
Si, totuși, eu o văd la fel de rară
Cum spun și cei ce mint când o compară.
Traducerea ion Frunzetti
*************************************************
cu nimeni şi nimic nu se compară.
traducere de Gh. Tomozei
************************************************
William Shakespeare - Sonet - CXXX
N-s ochii dragei mele stropi de soare
Și roșul gurii ei nu-i de coral.
De-i albă neaua, sânu-i oacheș pare
Și negrul păr i-e ca o sârmă-n val.
Știu roze albe, știu și roze roșii,
Dar nu-i socot obrajii trandafiri
Și-s balsamuri mai dulci să le miroși
Decât e boarea întregii sale firi.
Îmi place s-o aud, deși plăcut
Mai mult mi-e zvonul muzicilor parcă.
Eu un mers de zână încă n-am văzut,
Dar draga mea e clar că-n țărnă calcă.
Si, totuși, eu o văd la fel de rară
Cum spun și cei ce mint când o compară.
Traducerea ion Frunzetti
*************************************************
