Cu voie faci iertabile greşeli,
Când îţi lipsesc din suflet uneori,
Cum anii fragezi se cuvin rebeli,
Tentaţia ţi-e sfetnic deseori.
Eşti cavaler, astfel de cucerit,
Tu eşti plăcută, demnă de curtat;
Când o femeie-ncearcă, ce tâmpit
Renunţă fără a fi profitat?
Însă puteai să nu te-atingi de ea,
Strunind juneţe şi tumult hoinar,
Ce către desfrânare te-ar forţa
Şi dublul legământ călcându-l iar:
Tentat de al ei farmec fecioresc,
De frumuseţea ta-am să mă feresc.
When I am sometime absent from thy heart,
Thy beauty, and thy years full well befits,
For still temptation follows where thou art.
Gentle thou art, and therefore to be won,
Beauteous thou art, therefore to be assailed;
And when a woman woos, what woman's son
Will sourly leave her till he have prevailed?
Ay me! but yet thou mightst my seat forbear,
And chide thy beauty and thy straying youth,
Who lead thee in their riot even there
Where thou art forced to break a twofold truth:
Hers by thy beauty tempting her to thee,
Thine by thy beauty being false to me.
Traducere: Laurean Mihai Gherman
