Oscar Wilde (1854 - 1900) - Casa judecăţii - poem în proză

Şi era tăcere în Casa Judecăţii, şi bărbatul veni în pielea goală înaintea lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu deschise Cartea Vieţii Bărbatului.Şi Dumnezeu îi spuse Bărbatului: „Viaţa ţi-a fost rea, şi ai vădit cruzime faţă de aceia care aveau nevoie de ajutor, şi faţă de aceia cărora le lipsea ajutorul ai fost amarnic şi lipsit de inimă. Săracii veneau la tine, iar tu nu luai seama la ei, şi urechile tale erau închise la plânsul necăjiţilor Mei. Moştenirea celor fără părinte ai făcut-o a ta şi ai trimis vulpile în via vecinului tău. Ai luat pâinea copiilor şi ai dat-o câinilor s-o mănânce, iar leproşii mei, care trăiau în mlaştinile tale şi vieţuiau în tihnă şi Mă lăudau, i-ai izgonit la drumul mare, iar pe pământul Meu, din care te-am făcut, ai
vărsat sînge nevinovat.”
Iar bărbatul a răspuns zicând: „Întocmai astfel am făcut.”
Şi iarăşi Dumnezeu a deschis Cartea Vieţii Bărbatului.
Şi Dumnezeu i-a zis Bărbatului: „Viaţa ta a fost rea, iar Frumuseţea pe care am arătat-o ai căutat-o, iar pe lângă Binele pe care l-am ascuns ai trecut fără să-l vezi. Şi pereţii odăii tale sunt acoperiţi cu picturi, şi din patul abominărilor tale te-ai ridicat în
sunetul flautelor. Ai clădit şapte altare păcatelor pe care le-am suportat, şi ai mâncat din
ceea ce nu trebuie mâncat, şi purpura veşmântului tău a fost brodată cu cele trei semne
ale ruşinii. Idolii tăi nu au fost nici din aurul, nici din argintul ce durează, ci din carnea ce moare. Le-ai stropit părul cu parfumuri şi le-ai umplut mâinile cu rodii. Le-ai boit
picioarele cu şofran şi ai întins covoare înaintea paşilor lor. Le-ai vopsit pleoapele cu
antimoniu şi trupurile li le-ai mânjit cu mir. Te-ai înclinat până la pământ înaintea lor, şi
tronurile idolilor tăi erau puse în soare. Îi arătai soarelui ruşinea ta şi lunii nebunia ta.”
Şi omul a zis: „Întocmai astfel am făcut.”
Şi pentru a treia oară Dumnezeu deschise Cartea Vieţii Bărbatului.
Şi Dumnezeu i-a spus Bărbatului: „Rea ţi-a fost viaţa, şi cu răul ai răsplătit Binele, şi cu facerea de rău bunătatea. Ai rănit mâinile ce te-au hrănit, iar pieptul ce ţi-a dat să sugi l-ai dispreţuit. Acela care ţi-a adus apă a plecat însetat, iar pe răufăcătorii care te-au ascuns în corturile lor noaptea i-ai trădat înainte de zori. Pe vrăjmaşul tău care te-a cruţat l-ai prins în laţ întinzându-i o capcană, iar pe prietenul care a umblat cu tine l-ai vândut pe bani, iar acelora care ţi-au adus Dragoste le-ai înapoiat Desfrânare.”
Iar Bărbatul a răspuns zicând: „Într-adevăr astfel am făcut.”
Şi Dumnezeu a închis Cartea Vieţii Bărbatului, şi a spus: 'Neîndoielnic te voi
trimite în iad. Chiar în iad te voi trimite.”
Iar Bărbatul a exclamat: „Nu poţi.”
Şi Dumnezeu i-a spus Bărbatului: „Din ce pricină nu te pot trimite în iad, şi pentru care motiv?”
„Pentru că în iad am trăit întotdeauna,”răspunse Bărbatul.
Şi în Casa Judecăţii se făcu tăcere.
Şi, după un răgaz, Dumnezeu a vorbit şi i-a spus Bărbatului: „Văzând că nu te pot trimite în iad, e neîndoielnic că te voi trimite în Rai. Chiar în Rai o să te trimit.”
Şi Bărbatul a exclamat: „Nu poţi.”
Şi Dumnezeu i-a spus Bărbatului: „Pentru ce pricină nu te pot trimite în Rai, şi
pentru care motiv?”
„Pentru că niciodată şi în nici un loc nu am fost în stare să mi-l închipui,”răspunse Bărbatul.
Şi se lăsă tăcerea în Casa Judecăţii.



(Trad. Mihai Rădulescu)