Fereastra atârnata în perete- un cer pătrat.
Pâinea pe masă- certitudine simplă-
o țigară uitată în scrumieră fumegând ca o fabrică în
miniatură.
În odaia de alături, trebuie să fi fost câteva crizanteme,
câteva cărți,
pentru că se auzeau pașii cunoscuți, în ritm de iamb, ai unei
grădinițe de copii.
Curând, un zâmbet cumpătat și modest își așternu umbra
albastră pe pâine
și stărui apoi în aer, ca o pasăre nemișcată și nevăzută,
cu puful înfiorat de fericire, încuviințând
convorbirea zilnică, sigură și plină de sens a celor ce se
simt tovarăși.
București, 17.XI 1959
Trad. Nina Cassian
