Cine trece călare haihui
Prin noapte? E tatăl cu fiul lui;
Îl ţine în braţe şi stropii îl scald,
Cu pieptul îi ţine copilului cald.
- Băiatul meu tu fruntea ţi-o drege.
- Priveşte tată al ielelor rege
Coroana-i sclipeşte lumină nebună.
- O nu copile, e ceaţa sub lună.
- Copile, copile tu vino cu mine,
În lume pierdut fii şi nimeni de tine
Nu şti-va. A mea împărăţie
Va fi a ta doar, ţi-o dau numai ţie!
- Tu tată, n-auzi glasuri şoptite
Nici regele care atâtea-mi promite?
- Nu-ţi fie teamă, nimic nu se aude
Doar vântul ce bate în ramure ude.
- Copile, copile tu vino, te aştept
Şi fetele mele te-or strânge la piept,
O joacă va fi a lor nebunie
Şi cântecele toate le-or da numai ţie.
- Priveşte tată, ieşite din val
Fetele regelui blânde-s pe mal.
- Băiete, băiete nu văd nici o fată
Decât două sălcii ieşite din apă.
- Sunte regele tău şi tu vi cu mine
Că vrei ori că nu vrei, ascultă-mă bine!
- Tată! O tată! Vino-n pădure
Regele ielelor vrea să mă fure.
Tatăl nebun în oarba-i durere
Goneşte roibul după putere,
Ajunge la poartă cu-n ultim efort
Dar braţele sale copilu-l ţin mort.
Trad. Christian W. Schenk
