Cesare Pavese - PARADISUL

Va fi o zi calmă, cu lumină rece
ca soarele cînd se naşte sau moare, şi geamul
va închide văzduhul murdar în afara cerului.
Te trezeşti într-o dimineaţă aici, o dată pentru totdeauna,
în boarea caldă a ultimului somn: umbra
va fi ca boarea caldă. Va copleşi odaia
prin geamul mare un cer mai mare.
De pe scara urcată într-o zi pe totdeauna
nu vor mai veni glasuri, nici chipuri moarte.
Nu va fi nevoie să laşi patul.
Numai zorii vor intra în odaia goală,
va fi de ajuns fereastra ca să îmbrace fiece lucru
într-o limpezime calmă, aproape o lumină.
O umbră descărnată se va aşterne pe chipul întins.
Amintirile vor fi cheaguri de umbră
strivite asemeni cărbunilor trecuţi
în cămin. Amintirea va fi flacăra
ce încă ieri juca în ochii stinşi.


traducere A.E. Baconsky