Cesare Pavese - EŞTI PĂMÎNTUL, EŞTI MOARTEA

Eşti pămîntul, eşti moartea.
Anotimpul tău e-ntunericul
şi tăcerea. Nu e pe lume
nici un lucru ce mai mult decît tine
să fie-ndepărtat de zorii zilei.
Cînd par a te trezi
eşti numai durere,
o ai în ochi, în sînge
dar tu n-o simţi. Trăieşti
cum trăieşte o piatră,
cum trăieşte pămîntul dur.
Şi te-nveşmîntă vise,
tresăriri şi suspine
pe care le ignori. Durerea
ca apa unui lac, se-agită şi te înconjoară.
Sunt ceruri pe faţa apei.
Tu le laşi să se destrame.
Tu eşti pămîntul şi moartea.


traducere A.E. Baconsky