Rainer Maria Rilke - Între stele, ce departe; şi totuşi, cu cât mai departe

Între stele, ce departe; şi totuşi, cu cât mai departe,

ceea ce înveţi în lumea aceasta.

Unul, bunăoară, un copil...şi un altul, un al doilea,

o, cât de necuprins de departe.

Destinul, el ne măsoară poate cu măsura de-o şchioapă a existenţei

care ne apare străină.

Gândeşte-te, o şchioapă numai de la fată la bărbat

când se fereşte şi i se pare.

Totul este departe şi nicăieri nu se închide cercul.

Uite, în strachina, pe masa pregătită cu voie bună,

ciudata faţă a peştelui.

Peştii sunt muţi...se credea odată. Cine ştie?

Dar nu este la urmă un loc unde să se vorbească

fără ca ei să fie acolo, limba peştilor? 

Din vol. Rainer Maria Rilke în versiunea inedită a lui Dinu Pillat Exerciţii de supravieţuire, Editura Litera, 1993

Rainer Maria Rilke - Dumnezeu vorbeşte fiecăruia

Dumnezeu vorbeşte fiecăruia numai înainte de a-l face,
atunci se duce cu el tăcând afară din noapte.
Dar cuvintele, înainte ca fiecare să înceapă,
aceste noroase cuvinte, sunt:

Trimis afară de simţurile tale,
du-te până la marginea dorului tău;
dă-Mi vestmânt.

În dosul lucrurilor să creşti ca un foc,
ca umbrele lor, întinse,
să Mă acopere mereu întreg.

Lasă să ţi se întâmple orice: frumuseţe şi spaimă.
Trebuie numai să mergi: nici un sentiment nu este

cel mai depărtat.
Nu te lăsa despărţit de Mine.
Aproape este ţara
pe care ei o numesc viaţa.

Ai s-o recunoşti
după gravitatea ei.

Dă-Mi mâna.

Din vol. Rainer Maria Rilke în versiunea inedită a lui Dinu Pillat Exerciţii de supravieţuire, Editura Litera, 1993

Rainer Maria Rilke - Muzică: respiraţie a statuilor, poate...

Muzică: respiraţie a statuilor, poate;

linişte a imaginilor. Tu limbă, unde

sfârşesc limbile, tu timp,

care stai perpendicular pe drumul inimilor pieritoare.

Sentimente pentru cine? O, tu, prefacere

a sentimentelor în ce?: în peisagiu auditiv.

Tu, străino: muzică. Tu, care

eşti crescută peste universul inimii noastre.

Ceea ce este cel mai lăuntric, ceea ce, depăşindu-ne,

năvăleşte afară, sfântă despărţire

când lăuntricul ne stă împrejur

ca depărtarea cea mai deprinsă, ca o altă

faţă a aerului.

curată,

uriaşă,

care nu mai poate fi locuită.

Din vol. Rainer Maria Rilke în versiunea inedită a lui Dinu Pillat Exerciţii de supravieţuire, Editura Litera, 1993