Blestemate fiți voi, otrăvuri întunecate,
Somn alb!
Această cea mai stranie dintre grădini
Cu arbori amurgiți,
Plină de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În apusul de soare,
Un sumbru corsar
În marea sărată-a mâhnirii.
Păsări albe prind să fâlfâie la marginea nopții
Peste dărâmatele orașe
De-oțel.
Trad. George Stati
