Seara pădurile-ntomnate răsună
De arme ucigașe, câmpiile de aur
Și iezerele-albastre, soarele se rostogolește
Mai mohorât pe deasupra; noaptea cuprinde
Războinicii muribunzi, tânguirea sălbatică
A gurilor sfărâmate-ale lor.
Norii roșii în care-un zeu înfuriat locuiește
Adună însă-amuțiți, în valea cu sălcii,
Sângele vărsat, răcoarea selenară;
Toate drumurile dau în neagră putrezire.
Sub crengile de aur ale nopții și stelelor
Se leagănă umbra surorii prin dumbrava tăcută,
Salutând spiritele eroilor, capetele-nsângerate;
Și-ncet printre trestii răsună flautele sumbre-ale toamnei.
O, jelire mai mândră! voi altare de bronz,
Flacăra arzătoare a spiritului hrănește azi o teribilă durere,
Nepoții nenăscuți.
Trad. George Stati
