În ţara aceea animalele
au chipuri de oameni:
ceremonioasele
pisici care stăpânesc străzile
politicos pică vulpea
moartă la pământ, vânătorii
în juru-i stau pironiţi
în tapiserii de politeţe,
taurul, împodobit cu
sânge, hărăzindu-i-se
o moarte elegantă, cu numele-i
pecete pe el, heraldică marcă
deoarece
(când s-a prăvălit
pe nisip, cu spada-n inimă, dinţii
din gura-i albastră păreau omeneşti)
e cu-adevărat un om
până şi lupii purtând zgomotoase
convorbiri în podurile
lor îndopate cu legende.
În ţara asta animalele
au chipuri de
animale.
Ochii lor
fulgeră odată în lumina farurilor de automobil
şi apoi pier.
Morţile lor nu-s elegante,
ele au chipurile
nimănui.
Traducere de Ion Caraion
