Rene Char - Patru fascinanţi

I. Taurul

Când mori tu nicicând nu se face noapte,
Încercănat de tenebre ce urlă,
Soare cu două vârfuri asemănătoare.

Fiară a amorului, dreptate în spadă,
Pereche ce se-njunghie unică în felul ei.

II. Păstrăvul

Maluri năruindu-se-n podoabe
Până ce-ar umplea-ntreaga oglindă,
Prundiş unde bolboroseşte-o barcă
Pe care curentul o zoreşte şi o saltă,
Iarbă, iarbă, tu, mereu alungită,
Iarbă, iarbă nicicând odihnindu-te,
Ce a devenit propria-vă creatură
În transparentele furtuni
Unde inima inima sa o aruncă?

III. Şarpele

Prinţ al contrasensului, deprinde dragostea mea
Să-şi ocolească Zeul pe care-l urăsc pentru că n-are decât
Tulburi represiuni sau fastuoase speranţe.

Revanşează-te-n culorile tale, şarpe îngăduitor,
Sub streaşina pădurii şi-n fiece casă.
Prin legătura ce uneşte lumina cu spaima,
Tu te prefaci că fugi, o şarpe lăturalnic!

IV. Ciocârlia

Extremul jar al cerului şi primara ardoare a zilei,
Ea rămâne fixată-n zori şi cântă agitatul pământ,
Răsunetul de clopot dascăl fiindu-i respiraţiei sale şi liber în calea sa.
Fascinantă, este ucisă prin înminunare.

Traducere: Leo Butnaru