Pablo Neruda - Adunare sub noile steaguri

Cine-a minţit ? Lujerul crinului
e rupt, întunecat, de ne-nţeles ; totul
e plin de răni şi strălucire moartă.
Totul, creasta valului din val în val,
imprecisul tumult al chihlimbarului,
până şi întunecatele dangăte de clopote.

Mi-am construit sufletul astfel, am ascultat
toate duhurile funeste, iar noaptea
am ieşit să-mi sădesc rădăcinile :
am descoperit amărăciunea ţărânii :
totul a fost pentru mine noapte sau fulger :
port ceară tainică sub frunte
şi risipesc cenuşă înapoia mea.