Matsuo Basho s-a născut la Ueno,
lângă sanctuarul din Ise (provincia Iga) și a trăit mulți ani la Kyoto
devenind ucenicul -servitor al lui
Kitamura Kigin care l-a îndrumat în studiul literaturii. S-a mutat apoi la Edo
unde a construit o cabană și în fața ei a plantat un banan de la care și-a luat
pseudonimul (Basho- banan). Din 1680 pleacă în pribegie de poezie și sărăcie
începând să studieze ZEN-ul. Basho a revoluționat haiku-ul prin crearea unui stil propriu caracterizat prin noblețe,
simplitate și gravitate epurând tristihul clasic de orice joc facil, umoristic
și conferindu-i calitatea de sabi (”patină”). În viziunea lui Basho, haiku-ul
este o experiență fundamentală în care sentimentul palpită în starea lui
primară. Iată câteva haiku-uri:
Vrăbiile
În câmpul de rapiță
Au chip de floare.
*
Sala de aur
E tot ce a rămas
În ploile lui mai.
*
Pe drumul de munte, deodat
Soarele a răsărit scăldat
În mireasma florilor de prun
*
Am poposit
Într-o trecătoare de munte,
Tocmai deasupra unei ciocârlii.
*
În asfințit,
Ivindu-se odată cu ciutura din fântână
O camelie.
*
Luna lunecă repede,
Crengile încă mai rețin
Stropii de ploaie
