Scăldată în clarul lunii de august
natura sălbatică pare să se-mblânzească.
Tăcerea supremă ce domnește în jur
ne obligă la reculegere
dând gândului aripi.
Chiar și marele fluviu neliniștit
se calmează și o stranie pace domnește
peste valurile ce bat în retragere.
Vocile barcagiilor au amuțit
și-acel du-te-vino tăcut al caicelor
a tăiat de mult elanul fluviului
Deodată se- arată vântul
și nu se mai aud pe țărmul pustiu
decât chemările îndepărtate
ale batracienilor
în calda noapte africană.
Arborii, apele, animalele, oamenii
înghițiți de voluptatea imaterială a tăcerii
au căzut într-un straniu extaz,
ca pe urmă s-apară somnul
ce nu diferă prea mult de moarte.
Trad. Ion Brad
