Semn de-ntrebare matinal
Veselie a perdre haleine
În ogrăzile albe unde suflă vântul de sud
Fluierând prin cețoase odăi, spuneți-mi rodia nebună
E cea care zvâcnește în lumină împrăștiindu-și rodnicul surâs
Cu capriciile vântului și cu șoapte, spuneți-mi e rodia nebună
Cea care în frunzare nou-născute se zbate la ceas de utrenie
Deschizând în înalturi culorile cu fiori de izbândă?
Când pe câmpiile unde se deșteptară fete goale
Cu mâini bălaie seceră trifoiul
Cutreierându-și hotarele somnului, spuneți-mi rodia nebună
E cea care strecoară lumini în panerele lor înrourate pe neștiute
Care le umple numele de ciripit, spuneți-mi
Rodia nebună e cea care se luptă cu înrourarea lumii?
În ziua în care pizmuind-o s-a-mpodobit cu felurite pene
Și-a-ncins soarele veșnic cu mii de răsfrângeri
Ce te orbesc, spuneți-mi rodia nebună-i
Cea care se prinde de-o coamă c-o sută de bice ndemnându-i galopul
Când întristată și când plângăreață, spuneți-mi e rodia nebună
Cea care cu strigăt vestește răsăritul unei noi nădejdi?
Spuneți-mi, rodia nebună e cea care salută-n depărtări
Fluturând o batistă de frunze de foc răcoros
O mare gata să nască cu mii și mii de corăbii
Cu valuri ce de mii de ori se duc, se duc
Spre țărmuri nebănuite, spuneți-mi e rodia nebună
Vibrând în pânzele umflate sus în transparentul etern?
În înălțimi cu ciorchine verzui aprins de sărbătoare
Trufaș, plin de primejdii, spuneți-mi e rodia nebună
Cea care sfarmă cu lumina furtuni diavolești în miezul pământului
Și de la o zare la altaîntinde patrafirul galben al zilei
Cusut cu fir de cântece însămânțate, spuneți-mi e rodia nebună
Desmuierind în grabă mătăsurile zilei?
În fuste de zi-ntâi de-April și-n
greieri de mijloc de August
Spuneți-mi, aceea care joacă, se mânie, te scoate din minți
De spaimă scuturând beznele-i negre și rele
Revărsând pe sânii soarelui păsări îmbătătoare
Spuneți-mi, cea care pune aripi în pieptul lucrurilor
În pieptul viselor noastre adânci, e rodia nebună?
Trad. Victor Ivanovici
