Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Serghei Esenin - Focul vânăt


Focul vânăt e gonit de vânt,
zările-au uitat să mă mai doară…
de iubire-ntâia oară cânt,
la scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc
La femei şi votcă dam năvală
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul
Că uitând întregul tău trecut
Tu să nu mai poţi pleca la altul.

Tu – mers gingaş, tu surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci
n-aş mai şti nici versul ce înseamnă
de-aş atinge-aceste braţe reci
şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ
Departarea mi-ar părea uşoară…
De iubire-ntâia oară cânt
La scandal renunţ întâia oară...


traducere George Lesnea

Jacques Prevert - Pentru tine, dragostea mea


Am fost la târgul de păsări
Şi-am cumpărat păsări
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la târgul de flori
Şi-am cumpărat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la târgul de fiare vechi
Şi-am cumpărat lanţuri
Lanţuri grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la târgul de sclave
Te-am căutat
Dar nu te-am găsit
dragostea mea.

Georg Trakl - Noapte de iarnă


A căzut zăpadă. Ameţit de vinul purpuriu, după miezul nopţii părăseşti întunecatul cerc al oamenilor, 
flacăra roşie a vetrei lor. Vai, întunericul!  
Ger negru. Pământul e aspru, amar e gustul aerului. Stelele tale se închid în semne rele. Zăpadă amară şi lună!  
Un lup roşu pe care îl sugrumă un înger. Paşii tăi scrâşnesc ca gheaţa albastră, şi un zâmbet plin de tristeţe 
şi orgoliu ţi-a împietrit faţa, iar fruntea păleşte în voluptatea gerului;  
Ori se înclină tăcută peste somnul unui paznic prăbuşit în coliba-i de lemn.  
Ger şi fum. O albă cămaşă de stele arde umerii împovăraţi şi vulturii lui Dumnezeu sfâşie inima ta de metal.  
O, colina pietroasă! Lin se desface trupul rece şi în zăpada argintoasă, uitat se topeşte.  
Negru e somnul. Urechea însoţeşte îndelung cărările stelelor în gheaţă.  
La trezire, clopotele sunau în sat. Pe poarta dinspre răsărit ziua trandafirie apăru argint.

Georg Trakl - Sebastian în vis (fragment)


Sub luna albă mama își purta copilul  
În umbra nucului, a bătrînului soc,  
Beat de sucul de mac, de tînguirea sturzului;  
Și-n tăcere, cu milă  
O față bărboasă ușor peste ei se-apleacă
În întunecimea ferestrei; și vechile lucruri
 Ale strămoșilor  
Zăceau în ruină; iubire, visare de toamnă.
Sumbră, deci, ziua anului; tristă copilărie,  
Cînd băiatul încet cobora spre ape răcoroase și pești argintii, Odihnă și chip;  
Cînd dîrz el se repezi înaintea turbaților cai,  
În noaptea sură deasupra lui steaua-i se-aprinse;
Sau cînd, prins de mîna-nghețată a mamei,  
Seara, mergea prin întomnatul cimitir Sfîntul Petru,  
În bezna odăii zăcea liniștit un cadavru suav  
Ce-și deschidea asupra lui pleoapele reci.
El însă era doar o pasăre mică prin crengile goale,
Lung clopot în seara de noiembrie,  
Liniștea tatălui, cînd el în somn cobora crepusculara scară-n spirală.



  Georg Trakl, Sebastian în vis (Sebastian im Traum), fragment din poemul Sebastian în vis, traducere de Mihail Nemeș (Trakl, Antume, Cartier, 2001)

Georg Trakl - De Profundis

Omar Khayyam - Singurătatea Omului..


Omar Khayyam - Catren 5


Omar Khayyam - Catren 4


Omar Khayyam - Catren 3


Omar Khayyam - Catren 2


Omar Khayyam - Catren 1


Omar Khayyam - Autoportret