Atât de mult a îmbătat-o sucul
soarelui
Încât a plecat capul și-a
primit să se facă
Încet-încet: mica rază Portocalia!
Așa cum au strălucit albastru
cele șapte ceruri
Așa cum a atins un foc
cristalele
Așa cum au fulgerat cozile de
rândunică
S-au zăpăcit sus îngerii și
jos fetele
Berzele sus s-au zăpăcit și
jos păunii
Și toate împreună s-au adunat
și toate- mpreună-au văzut-o
Se-mbată vița-de-vie și
scorpia de mare se-mbată lumea toată
Dar de-mpunsătura zilei
durerea mai stăruie
O spune stârcul viermilor mici
O spune zbaterea apei în
clipe-aurii
O spune și roua pe buza de sus
a vântului nordic:
Ridică-te micuță micuță micuță
Portocalie!
Cum te știe sărutul nu te știe
nimeni
Nici Zeul surâzător nu te știe
Care cu mâna întinsă te-arată
goală
În răsfrângerea înflăcărată a
celor treizeci și două de vânturi!
Trad. Ion Brad
