Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Héctor P. Agosti- Brâncuşi





Sfântul Ioan al Crucii a putut asculta muzica
inefabilă a „singurătăţii sonore”.
Brâncuşi ne inundă
cu sonora lui linişte
E o muzică patetică şi în acelaşi timp
senină, ca şi cum ne-am simţi deodată aidoma primului
om de la purcederea lumii,
uluiţi de imensa linişte , dar copleşiţi
în acelaşi timp
de reala şi profunda sa sonoritate.
La Brâncuşi parcă s-ar fi împlinit
profeţia lui Antonio Machado:
că vorbesc doar inima şi piatra,
o piatră redevenită inimă prin graţia poeziei şi o
şi mai tare inimă în neîntreruptul ei dialog
liniştit.
Omul descoperă astfel o dimensiune rotundă.
Se află el însuşi în faţa lumii,
se află el însuşi în lume,
se află el însuşi în sine:
se poate contempla în totalitatea lui
de fiinţă totală.
Iar liniştea se populează de muzici,
deoarece Brâncuşi face ca omul să se nască
în înfiorare.

Trad. Ion Caraion