Oscar Wilde - Balada închisorii din Reading

În închisoarea dintr-un sat,
Reading, pierdut de lume,
Un om va fi executat,
Pedeapsa asta cum e:
Prin spânzurare, apoi băgat
În var sub lucii spume.

Avea pătate hainele
Când Garda îl găsise,
Cu vin şi sânge: petele
Pe haine le avea scrise
Şi alături soaţa adulteră
Ce-n patu-i o ucise…

Mergea între gardieni în zeghe
Cusută-n vărgi cu aţa,
Boneta de puşcăriaş
I-ntunecase faţa,
Dar ochii lui priveau cu sete
În jur lumina, viaţa.

Şi eu ca alţii osândit
Mă-ntreb pândind din gang:
E condamnatul vinovat?
Pedeapsa-i după rang?
Dar lângă mine aud un glas:
-Pe ăsta-l duc la ştreang!

Abia atunci m-am lămurit
De ce privea afară
Aşa setos, aşa avid
La tot ce-l înconjoară:
El omorâse ce a iubit
Şi acum mergea să moară!

Dar toţi ucidem ce ni-i drag
Sporindu-i Morţii prada,
Omoară unii lăudând,
Ori cu un pistol, cu sfada,
Cei laşi ucid cu un sărut,
Vitejii trăgând spada!

Preaiubitori, neiubitori,
Prea darnici sau prea hoţi,
Ucidem repede şi crunt
Că altfel nici nu poţi,
Şi toţi ucidem ce ni-i drag,
Dar nu plătim cu toţi!

Nu toţi vedem în zori de zi
Intrând în dormitor
Pe preot, gardian, gropar,
Pe domnul procuror,
Ori pe Director să te anunţe,
Alb-palid c-o să mori!

Nici gâtul nu ţi-l simţi uscat
Când simţi cum pe sub plete,
Călăul ştreangul ţi-a băgat
După grumaz cu încete
Mişcări şi-l strânge după gât
Să uiţi de frig şi sete.

Cel osândit mergea spre Iad
Nu ca fricoşii care
Se ţin plângând de ziduri, cad
De cruda disperare,
El doar spre cer privea, spre cer
Sorbind din aer tare!

Şi n-auzeam la el jeliri,
Nici plâns, blesteme, ură,
Că noi ocnaşii, ca martiri
Puşi sub dispreţ şi ură,
Avem o mască-n loc de chip
Şi ferecată gură.

Ne-nghite lutul cel gălbiu
Pe unul sau pe alt,
Pământul cere sânge viu
Din curtea de asfalt,
În zori vedem un nou sicriu
Şi un om în ştreangu’ înalt.

Cuprinşi de groază aşteptăm
Sentinţa ca să cadă
Spre groasa funie holbăm
Ochii şi stăm grămadă
Şi-n piept ne bate inima
Ca toba la paradă.

Că un adevărat vieţaş
În moarte când coboară
Îi pare rău, dar nu e laş
Ca mine bunăoară,
El ştie: mulţi dac-a ucis
Mult trebuie să moară!

E închisoarea, toţi o ştim,
Lăcaş de mari păcate,
Pentru cei vii un ţintirim
Cu gratii ferecate
Ca să nu vadă Crist pe om
Cum îşi ucide un frate.

În puşcăria dintr-un sat,
Reading, pierdut de lume,
Un om va fi executat,
Pedeapsa asta cum e:
Prin spânzurare, apoi băgat
În var sub lucii spume.

Şi până ce între noi Cristos
Veni-va a doua oară,
Nu-l plângeţi, nu-i e de folos,
Nu spuneţi într-o doară
Că, dacă şi-a ucis iubirea
El trebuia să moară,

Că toţi ucidem ce ni-i drag,
Sporindu-i Morţii prada,
Omoară unii lăudând,
Ori cu un pistol, cu sfada,
Cei laşi ucid cu un sărut,
Vitejii trăgând spada!


Traducere din engleză
De Florin PALĂ și Ioan POPA