Edith Södergran - Facla
Faclă vreau să-mi aprind peste tot pămîntul.
Să ardă facla
în orice curte noptatecă,
în Alpii cu cerul binecuvîntat,
în tundrele cu cerul melancolic.
Faclă a mea, luminează obrazul celui înspăimîntat,
celui blind, celui întunecat şi impur.
Un zeu bun va întinde mîna:
nici o singură clipă nu trăieşte omul fără frumuseţe.
Posted by
gabi schuster
Labels:
- POEZIE,
Edith SÖDERGRAN