John Keats - Sonet

Tu, ce-ai simit in ochi al iernii vifor,
Vazand prin ceturi norii de omaturi
Si varf de ulmi prin stelele-nghetate,
Simti-vei seceris ca-i primavara.
Tu, cel al carui unic tom a fost
Lumina beznei lungi ce ti-a fost hrana,
Nopti dupa nopti, plecat cat era Phoebus,
April ti-o fi-ntreita dimineata.
Nu cauta cunoasterea! – Eu n-o am,
Dar cant firesc cand da caldura buzna.
Nu cauta cunoasterea! – Eu n-o am,
Dar Seara ma asculta… Cel ce-i trist
Gandind la tradavie, trandav nu e
Si-i treaz cel adormit se crede.