Paul Valery - Paşii

Iar pașii tăi, fii ai tăcerii,
Ce în sfințenie-i strămuți,
Spre patul meu supus vegherii
Se apropie înghețați și muți.

Ființă pură, umbră sfântă,
Ce dulci sunt pașii tăi gândiți!
Tot darul ce-l presimt și-mi cântă
Cu acești desculți soli mi-l trimiți.

Când pregătești și-i gata zborul
Sărutului, râvnit nectar,
Spre a liniști locuitorul
Ce-și are-n gândul meu altar,

Să nu grăbești gingașa faptă,
Dulceața de a fi sau nu:
Sunt viu cât sufletu-mi te-așteaptă
Și-am suflet cât timp pășești tu!


(traducere din lb. franceză de C.D.Zeletin)