Saadi - Livada

Vorbi c-un fluture un nu ştiu cine :
-"Tu flacăra dac-o-ndrăgeşti , nu-i bine .

Ia drumul ce nădejdea o ascunde !
Cât despre foc ? De unde până unde ?

Eşti salamandra ce din foc se-nfruptă ?
Şi cât curaj ţi-ar trebui în luptă !

Nu-i liliac sub soare să rămână .
Eşti prost când fierul vrei să-l frângi în mână .

Şi dacă flacăra îţi e duşmană ,
Iubirea pentru ea nu-i oare vamă ?

Şi nimeni nu va fi să-ţi ţină parte ,
când pentru ea ai parte doar de moarte .

Milogul îndrăgind regeasca faţă ,
Iubirii vane ghiontu-i e răsplată .

De ţine nici că-i pasă-a ei lumina ,
Când padişahu-n juru-i se înclină .

Iar tu , într-o asemenea-adunare ,
sărmană cum eşti , nu vei găsi iertare .

Cu ceilalţi de se poartă blând şi-i iartă ,
pe tine-n miezul focului te poartă ."

Răspunse fluturele , torţa vie .
-"Mirare-i dacă ard ? Ce-mi pasă mie !

Mi-e inima un foc , şi-oricare
alt foc , pe lângă=al meu e-o floare .

Veşmântul inimii nu pentru mine ea-l sfâşie .
Al sufletului guler cât de bine-mi-l sfâşie .

Nu vrerea mea spre flacără mă-mpinge .
Un lanţ de patimi gâtul mi-l încinge .

Chiar dac-aş sta departe , focul m-ar aprinde .
Ea numai dup-o clipă focului m-ar vinde .

Oricum , vreau focul să-mi cuprindă pieptul ,
căci unde-i ea , eu să exist n-am dreptul ."