Erich Kästner - Dragoste veche

Într-o zi cu ea s-a pomenit …
Şi-l găsi mai palid şi mai grav,
Apoi dânsul constată lucid
că nici ea n-arăta prea grozav.

Mîine, ea urma să plece iară
Înspre Allegau sau spre Tirol
Veselă era din cale-afară,
Mai tîrziu, i-a spus că simte-un gol.

El o mângâie atunci, tăcut.
„Plângi?”, discret de tot a întrebat.
Se gândeau la anii ce-au trecut
Şi, pe urmă, a fost ca altădat’ …

Când a doua zi se deşteptară
mai străini erau decât oricând
Mai schimbau o vorbă într-o doară
şi minţeau la fiece cuvânt.

În amurg s-au despărțit, în fine,
Şi-au făcut bezele, că pleca…
Inimile lor zăceau pe şine,
Trenul lung sub roată le călca…