Rainer Maria Rilke - Delfini

 

Vietăți aievea, oferite
peste tot să-l crească unde-aleargă,
au simțit la semne înrudite
semenu-n imperii dezvelite
ce-s urcate, cu tritoni uzi leoarcă,
uneori de zeul inundat;
animalul deci s-a arătat,
altceva decât, de pești, nătânge
înmulțiri, din sângele lor sânge,
și-nspre omenesc ceva-nclinat.


Răsturnându-se, veni o ceață
veselă, simțind strălucitoare
parcă valuri: caldă, devotată,
drumul cu nădejdi ca-ncununând,
și-n avânt, rotundă prora blând
ocolind-o, cum o vaza-și are
corp și rotunjimi, de răni de-o parte,
fără griji, de viață fremătând,
și schimbând în joacă valuri sparte,
lin purta triremă mai departe.


Și-n pustiu-i risc naieru-l duse
pe prietenu-oferit acum
și, îndatorat, el lumi nespuse
îi imagina, reale-oricum,
căci iubea grădini, voci, zei și încă
sideralul an în pace-adâncă.



Traducere Mihail Nemeș

 

 

 

Rafael Alberti -Îngerul misterului

 

 Rafael Alberti -Îngerul misterului

 

Un vis fără lanterne și-o umezeală de uitări
călcate de un nume și de-o umbră.
Nu știu dacă de-un nume sau de mai multe nume,
dacă de-o umbră sau mai multe umbre.
Dezvăluiți-mi voi.

Știu că în puțuri glasuri reci sălășluiesc
ce-s ale unui trup sau a mai multor,
ale-unui singur suflet sau mai multe.
Nu știu.
Spuneți-mi voi.

Și că un cal cu șaua goală-ntipărește
pe ziduri chipul fostei amazoane.
Că strigă cineva-n creneluri, mort,
că m-am atins, dormind, de o oglindă,
că, mut, i-am spus...
Nu știu.
Desluși-ți voi.

Traducere Geo Dumitrescu

Fernando Pessoa - Mi-am scos masca

 

 

Mi-am scos masca; şi m-am văzut în oglindă.

Eram copilul de-acum nu ştiu câţi ani.

Nu mă schimbasem deloc…

Ăsta e avantajul de-a şti să dai jos masca.

Eşti mereu copilul,

Trecutul care-a fost

Copilul.

Mi-am scos masca şi apoi mi-am pus-o iar.

Aşa e mai bine,

Aşa, fără mască.

Şi mă întorc la personalitate ca la un capăt de linie.

 

(trad. Marian Papahagi)

Federico García Lorca -Mic vals vienez

 

 

În Viena sunt zece copile,
un umăr pe care moartea suspină
şi-un codru de porumbiţe tăiate.
E o frântură de dimineaţă
acolo-n muzeul de promoroacă.
Este-un salon cu mii de ferestre.
Ay, ay, ay, ay!
Primeşte acest vals cu gura închisă.

Acest vals, acest vals, acest vals
da, da, de coniac şi de moarte
care-şi înmoaie trena în mare.
Te iubesc, te iubesc, te iubesc,
odată cu jilţul şi cartea mea moartă,
prin coridorul prelung, melancolic,
în obscura mansardă a crinului,
în culcuşul vostru din lună
şi în dansul visat de ţestoasă.
Ay, ay, ay, ay!
Primeşte-acest vals cu talie frântă.

În Viena sunt patru oglinzi
în care ecouri şi gura ta joacă.
Şi este o moarte la pian
ce zugrăveşte cu-albastru copiii.
Pe la mansarde sunt cerşetori
Ghirlande reci de plânsete sunt.
Ay, ay, ay, ay!
Primeşte-acest vals care-mi moare în braţe.

Căci, dragostea mea, te iubesc, te iubesc,
în mansarda unde joacă băieţii
visând străvechi lumini ungureşti
în zvonu-nserării nepăsătoare,
visând oi şi crini de zăpadă
prin linişte frunţii tale, obscură.
Ay, ay, ay, ay!
Primeşte-acest vals “Te iubesc pe vecie”.

Voi dansa în Viena cu tine
cu o mască ce are
cap de fluviu. Priveşte
ce maluri am, de hiacint!
Lăsa-voi gura pe pulpele tale
sufletul meu în poze şi crini
şi-n undele-obscure-ale mersului tău
iubesc, dragostea mea, dragoste, lasă,
vioară şi groapă, eşarfele valsului.

Kathleen Battle - Lovers (House of Flying Daggers)

 

Walt Whitman -Poeţi ai viitorului!

 

Poeţi ai viitorului! oratori, cântăreţi şi creatori ai melodiei,
Nu ziua de azi dreptate-mi va da şi nici rostului meu nu-i va sta mărturie,
Ci numai voi ce veţi veni pe aceste meleaguri, o nouă, atletică seminţie continentală, mai mare decât cele ce-au fost ori mai sunt încă.
Hai, ridicaţi-vă! Veniţi să-mi daţi mie dreptate!
Eu nu fac altceva decât, cu-o slovă-două, să prevestesc ce mâine va să fie.
Din umbră, o clipă doar răsar şi mă întorc în umbră.
Eu nu sunt decât un om care, trecând fără să se statornicească, îşi aruncă întâmplător spre voi privirea, apoi întoarce capul,
Lăsându-vă pe voi s-o înţelegeţi şi s-o desluşiţi,
Căci de la voi aşteaptă tot ce-i mai de seamă.

 

Traducere în limba română de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin