Jun`Ichiro Tanizaki - Elogiu umbrei
”Cred că celor care preaslăvesc
frumusețea trupească pe care o vedem limpede la femeile din ziua de astăzi le
este foarte greu să-și imagineze frumusețea fantomatică a femeilor de atunci.
Și mai sunt aceia care susțin că, dacă frumusețea trebuie să-și ascundă
slăbiciunile în întuneric, înseamnă că nu este cu adevărat frumusețe. Dar, așa
cum am spus și înainte, noi, orientalii, creăm umbre în locuri nebănuite și dăm
naștere frumuseții lor. ”Adună uscăturile și se vor face colibă,
împrăștie-le și se vor face câmp la loc”, spune un cântec vechi. La fel
este și cu felul nostru de-a gândi:
frumusețea nu se află în obiectul însuși, ci în profunzimea umbrelor dintre
obiecte, în jocul dintre întuneric și lumină. O piatră prețioasă strălucitoare
își împrăștie lumina și culoarea în întuneric și își pierde farmecul în lumina
zilei. Dacă ne îndepărtăm de umbre nu mai există frumusețe. Înaintașii noștri
au făcut din femeie un obiect inseparabil
de întuneric, la fel ca obiectele lăcuite decorate cu aur sau ca sideful. Au
ascuns cât au putut din ea în umbră, acoperindu-i brațele și picioarele cu
mâneci lungi și cu poalele chimonoului, astfel încât doar o singură parte să
iasă în evidență, capul. Într-adevăr, acest corp fără forme ar putea părea
urât în comparație cu cel al femeilor
occidentale. Dar gândurile noastre nu se îndreaptă spre ce nu putem vedea. Ceea
ce nu se poate vedea nu există. Cel care stăruiește în a-i căuta urâțenia , la
fel ca acela care luminează firida cu lumină artificială cât a o sută de
lumânări va alunga orice umbră de frumusețe care există acolo.”
(Jun`Ichiro Tanizaki, Elogiu umbrei)
Zbigniew Herbert- Mătasea sufletului
Niciodată
nu am vorbit cu ea
nici despre dragoste
nici despre moarte
doar gustul perfid
și atingerea mută
alergau printre noi
când cufundați în sine
stăteam culcați alături
trebuie
să privesc înlăuntrul ei
să văd ce poartă
în sine
când dormea
cu gura deschisă
am văzut
și ce
și ce
credeți
că am văzut
mă așteptam
la o ramură
mă așteptam
la o pasăre
mă așteptam
la o casă
lângă o apă mare și liniștită
iar acolo
pe o etajeră de sticlă
am văzut
o pereche
de ciorapi de mătase
O Doamne
îi voi cumpăra acești ciorapi
îi voi cumpăra
dar ce o să apară atunci
pe etajera de sticlă
a micuțului suflet
oare va fi un lucru
care nu poate fi atins
cu nici măcar un deget al visării
Zbigniew Herbert - Ce mai pot face pentru Dumneata
O mulțime de lucruri
să deschizi fereastra
să aranjezi perna
să torni ceai rece
– asta-i tot
– tot
mult
și puțin totodată
căci trebuie
să le faci cu grijă
și cu simțire
să deschizi fereastra spre toată primăvara
să aranjezi capul după forma pernei
Trad. Constantin Geambașu
Zbigniew Herbert - Bunica
preasfânta mea bunică
în rochie lungă strânsă pe corp
încheiată
cu un număr mare
de nasturi
ca o orhidee
un arhipeleag
o constelație
stau pe genunchii ei
și ea îmi povestește
universul
de vineri
până duminică
cu urechile ciulite
știau totul
de la ea
nu-mi trădează doar
originea ei
bunica Maria din neamul Balaban
Măria cea Experimentată
nu spune nimic
despre masacrul
Armeniei
despre masacrul turcilor
vrea să-mi cruțe
câțiva ani de iluzie
știe că o să cresc
și o să cunosc singur
fără vorbe magie și plâns
suprafața aspră
și adâncimea
cuvântului
Trad. Constantin Geambașu
Zbigniew Herbert - Presupuneri pe tema lui Barabas
Ce s-a întâmplat cu Barabas? Am întrebat nimeni nu
știe
eliberat din lanțuri a ieșit în strada albă
putea să o ia la dreapta să meargă înainte sau să
o ia
la stânga
să se răsucească pe loc să cânte bucuros ca un
cocoș
El Împăratul propriilor mâini și cap
El Suveranul propriei respirații
Întreb pentru că într-un fel am participat la
acest caz
Ademenit de mulțime în fața palatului lui Pilat
am strigat
la fel ca alții să fie eliberat Barabas Barabas
Strigau toți dacă eu singur aș fi tăcut
s-ar fi întâmplat exact cum avea să se întâmple
Iar Barabas probabil s-a întors la banda lui
În munți ucide fără tăgadă jefuiește de zor
Sau și-a făcut un atelier de olărie
Și mâinile pătate de crimă
le curăță în lutul creației
Este sacagiu văcar cămătar
proprietar de corăbii – pe una dintre ele a
călătorit
Pavel către Corinteni
Sau – ceea ce nu poate fi exclus –
A devenit spion apreciat în solda romanilor
Priviți și admirați jocul amețitor al sorții
pentru posibilități putere pentru zâmbetul
norocului
Iar Nazarineanul
a rămas singur
fără alternativă
cu cărarea
abruptă
a sângelui
Trad. Constantin Geambașu
Zbigniew Herbert – Peisaj
Este noapte cu vânt și drumul pustiu
pe care armata ducelui de Parma
a lăsat cadavre de cai
pe muntele golaș lucesc oasele castelului cucerit
de curând
există doar piatră nisip gunoi și vânt fără țel și
fără
culoare
Peisajul este animat de luna înfiptă zdravăn în
cer
și de câteva umbre murdare în vale
și de spânzurătoarea albă în care atârnă păstăile
firave
ale trupurilor cărora vântul le redă viața vântul
fără
arbori și fără nori
Trad. Constantin Geambașu
Zbigniew Herbert -Domnul Cogito despe întoarcerea în orașul natal
Dacă m-aș întoarce acolo
probabil nu aș găsi
nicio umbră din casa mea
nici din arborii copilăriei
nici crucea cu tăbliță de metal
banca pe care am șoptit jurăminte
castane și sânge
și niciun lucru care este „al nostru”
Tot ce s-a salvat
o placă de piatră
cu un cerc de cretă
stau în mijloc
într-un picior
o clipă înainte de a sări
nu pot crește
deși trec anii
iar pe sus vuiesc
planete și războaie
eu stau în mijloc
nemișcat ca o statuie
într-un singur picior
înainte de saltul în hău
cercul de cretă ruginește
ca sângele bătrân
în jur cresc mușuroaie mici
de cenușă
până la umeri
până la gură
Trad. Constantin Geambașu
Zbigniew Herbert- Raport din rai
În rai o săptămână de lucru durează treizeci de
ore
salariile sunt mai mari, prețurile scad mereu
munca fizică nu te obosește (ca urmare a
gravității
mai mici)
tăiatul lemnelor e cam același lucru cu scrisul la
mașină
regimul social este durabil, iar guvernele
înțelepte
într-adevăr, în rai este mai bine decât în orice
țară
la început trebuia să fie altfel –
sfere luminoase, coruri și trepte ale
abstracțiunii
dar nu s-a reușit să fie despărțite exact
trupul de suflet și a ajuns aici
cu o picătură de grăsime, cu un fir de mușchi
trebuia să tragi concluziile
să amesteci grăuntele de absolut cu grăuntele de
lut
încă o abatere de la doctrină ultima abatere
doar Ioan a prevăzut: veți reînvia ca trup
Pe Dumnezeu îl văd puțini
El este doar pentru cei cu suflu divin
ceilalți ascultă comunicate despre minuni și potop
cu timpul toți îl vor vedea pe Dumnezeu
când anume… nimeni nu știe
deocamdată sâmbătă la douăsprezece, la prânz
sirenele urlă dulce
și din fabrici ies proletari albaștri
purtându-și stângaci sub braț aripile ca pe niște
viori
Trad. Constantin Geambașu
Zbigniew Herbert - Mona Lisa
(…)
iată sunt
eu sunt
înfipt în pardoseală
cu călcâiele vii
Italianca grasă și nu prea frumoasă
își despletește părul pe stânca uscată
retezată de la carnea vieții
răpită de acasă și din istorie
cu urechi groaznice din ceară
sufocată cu o eșarfă de rășină
volumele goale ale trupului ei
sunt așezate pe diamante
între spatele ei negru
și primul arbore a vieții mele
atârnă o sabie
prăpastie topită
Trad. Constantin Geambașu
Tassos Livaditis - Toamna
Printre crengile copacilor
foșnetul frunzelor
definiție a toamnei
o cădere domoală
sub tălpile mele
un joc secret
o dimineață de octombrie
cețoasă brumărie
te îndeamnă să zâmbești
în așteptarea renașterii
unui april fierbinte
filozofia frunzelor
exegeză
armonie
scop
Trad . Manolis
Aligizakis
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
