Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Margaret Atwood-Animalele din ţara aceea



În ţara aceea animalele
au chipuri de oameni:

ceremonioasele
pisici care stăpânesc străzile

politicos pică vulpea
moartă la pământ, vânătorii
în juru-i stau pironiţi
în tapiserii de politeţe,

taurul, împodobit cu
sânge, hărăzindu-i-se
o moarte elegantă, cu numele-i
pecete pe el, heraldică marcă
deoarece

(când s-a prăvălit
pe nisip, cu spada-n inimă, dinţii
din gura-i albastră păreau omeneşti)

e cu-adevărat un om
până şi lupii purtând zgomotoase
convorbiri în podurile
lor îndopate cu legende.

În ţara asta animalele
au chipuri de
animale.
Ochii lor
fulgeră odată în lumina farurilor de automobil
şi apoi pier.
Morţile lor nu-s elegante,
ele au chipurile
nimănui.

Traducere de Ion Caraion

Georg Trakl - Inima


Albă se făcu lângă pădure sălbateca inimă;
O, întunecata spaimă
A morţii, astfel, aurul
Muri în norul plumburiu.
Seară de noiembrie.
Lângă părăginita poartă a abatorului
Sta ceata femeilor nevoiaşe;
În fiecare coş
Cădeau măruntaie şi putredă carne:
Blestemată hrană!

Porumbelul albastru al serii
Nu veni cu împăcare.
Întunecată chemare de trompetă
Străpunse umedul
Frunziş de aur al ulmilor,
un drapel trenţuit
Fumegând de sânge,
Pe care în durere sălbatecă
Îl pândeşte un bărbat.
O, voi timpuri de metal
Îngropate acolo, în roşul amurgului!

Din pridvorul întunecat
Păşi făptura de aur
A adolescentei
Nimbată de plaide lune,
Întomnată reşedinţă princiară,
Brazi negri
În furtuna nopţii
Despicară fortăreaţa abruptă.
O, inima,
Sclipind într-acolo, prin răcoare de zăpadă.