Un drum pierdut în beznă, orbitor,
şi brusc, în faţă, ca în vis, o poartă,
de invizibili muri despărţitor.
Iar lemnul porţii are scoarţa arsă,
dar ţine încă, pe o muche-ntoarsă,
blazonul princiar şi stema lui.
Eşti înlăuntru, oaspe. Dar al cui?
Şi spaima-n gol din ochi ţi se revarsă.
din Mir zu Feier (21 mai 1898),
traducere de Paul Abucean
Blendender Weg, der sich vor Licht verlor
Blendender Weg, der sich vor Licht verlor,
und auf einmal, wie im Traum: ein Tor,
breit eingebaut in unsichtbare Wände.
Der Türen Holz ist lang im Tag verbrannt;
doch trotzig dauert auf dem Bogenrand
das Wappen und das Fürstendiadem.
Und wenn du eintrittst, bist du Gast. - Bei wem?
Und schauernd schaust du in das wilde Land.
