Sofocle - Cântec de dragoste

Dragoste biruitoare
Peste-nvinşii tăi te prăvăli,
Dragoste, tu, care, noaptea,
Vii şi te e culci
Lângă obrazul fraged al fetelor;
Tu pribeago – pe întinderea mărilor
Şi-n vizuinele fiarelor,
Nimeni nu-ţi scapă-ntre zei
Nici între cei muritori;
Cel ce te-ascultă îşi iese din minţi;
Din pricina ta chiar Cei Drepţi
Târâţi sunt la sânge şi la prăpăd;
Din ură-ncolţeşte dihonia, vrajba,
La cei de-o obârşie;
Prin tine învinge
Scăpărătorul dor al logodnicei
Şi al culcuşului,
Şi dorul acesta, cu marile legi ale zeilor
Se-ngemănează,
Căci frumuseţea cerească ne mână
Cum îi e placul.