Rainer Maria Rilke - Ingres (*) (Eingang)

Oricine-i fi fiind:
în fapt de seară,
din cele ce cunoşti şi te reţin,
din casa ta, în larg păşeşte-afară -
oricine-i fi fiind.

Cu ochii, cu privirea dezrobită
de ponositul prag familiar,
ridică, lin, spre bolta infinită,
un pom subţire, negru, solitar.

Şi iată: ai creat o lume-ntreagă.
Şi creşte, ca-n tăcere un cuvânt.
Şi sensul lor acum înţelegând,
voit, încet, privirea se dezleagă...

(24 februarie 1900)


traducere de Paul Abucean

(*) - Nota traducătorului: Vocabula "in-gres", a cărei absenţă se resimţea în limba română, acoperă o arie semantică ce nu se suprapune complet nici cu genericul "intrare", nici cu prea tehnicele "introducere" ori "pătrundere". Provenită din latinescul "in-gressus", participiul perfect al verbului "in-gredi", această vorbă are patru sensuri posibile: 1) păşire în lăuntrul... 2) angajare în... 3) iniţiere în... 4) purcedere, avansare, înaintare... În plus, perechea sa antonimică ("e-gres", din lat. "e-gressus") are o rezonanţă mai simetrică decât perechea intrare-ieşire. Termeni înrudiţi: pro-gres; re-gres, pro-gresie, trans-gresie, retro-gresie.



Eingang

Wer du auch seist:
am Abend tritt hinaus
aus deiner Stube, drin du alles weißt;
als letztes vor der Ferne liegt dein Haus:
wer du auch seist.

Mit deinen Augen, welche müde kaum
von der verbrauchten Schwelle sich befrein,
hebst du ganz langsam einen schwarzen Baum
und stellst ihn vor den Himmel: schlank, allein.

Und hast die Welt gemacht. Und sie ist groß
und wie ein Wort, das noch im Schweigen reift.
Und wie dein Wille ihren Sinn begreift,
lassen sie deine Augen zärtlich los...