Fernando Pessoa - Vino să şedem împreună, Lidia (Vem sentar-te comigo, Lidia)

Vino să şedem împreună, Lidia, pe malul râului.
Cu calm să-i fixăm cursul, şi să ne dăm seama
Că viaţa trece, iar noi nu ne ţinem de mână.
(Să ne ţinem de mână).

Să reflectăm apoi, copii adulţi ce suntem, că viaţa
Trece şi nu rămâne, nimic nu lasă şi nicicând nu se întoarnă.
Duce-se spre o tare depărtată mare, spre poalele Fadoului,
Dincolo chiar de sălaşul zeilor.

Să ne desfacem acum mânile, să nu ne obosim.
Bucurându-ne de viaţă ori nu, ca râul trecem.
E preferabil să trecem în tăcere.
Şi fără mult zbucium.


traducere de Paul Abucean