Georg Trakl – Psalm

E o lumină pe care vîntul a stins-o,
E un ulcior ţărănesc, pe care după-amiaza îl părăseşte un om beat
E o viţă de vie, arsă şi neagră, cu găuri pline de păianjeni.
E o încăpere, pe care au spoit-o cu lapte.
Nebunul a murit. E o insulă în Marea Sudului
Destinată zeului Soare. Duruie tobele,
Oamenii se pornesc în dansuri războinice,
Femeile îşi ondulează şoldurile sub liane şi flori de foc,
În timp ce marea cîntă.O, pierdutul nostru paradis,
Nimfele au părăsit pădurile de aur.
Străinul a fost îngropat. Atunci începe o ploaie de scîntei,
Fiul lui Pan apare sub înfăţişarea unui terasier,
Care la amiază adoarme pe asfaltul încins.
Sunt fetiţe într-o curte îmbrăcate în hăinuţe de o mizerie sfîşietoare!
Sunt odăi, pline de acorduri şi sonate.
Sunt umbre, care se îmbrăţişează în faţa oglindei oarbe.
La ferestrele spitalului se soresc convalascenţii.
Un abur alb aduce de pe canal molime sîngeroase.
Sora străină apare iar în visele urîte ale cuiva.
Calmă în aluniş se joacă cu stelele sale.
Studentul, poate un alter ego, o urmăreşte îndelung de la fereastră.
Îndărătul lui se aţine fratele său mort, sau coboară pe vechea scară
în spirală.
La umbra castanilor bruni păleşte silueta novicelui tînăr.
Grădina e în amurg. Prin galeriile mănăstirii dau tîrcoale liliecii.
Copii portarului se opresc din joacă şi caută aurul cerului.
Ultimele acorduri ale unui cvartet. Mica oarbă fuge tremurînd pe alee
Şi mai tîrziu umbra ei pipăie umbra zidurilor reci, înconjurată de
basme şi legende sacre.
E o luntre goală, care seara lunecă-n jos pe canalul negru.
În beznele vechiului azil se surpă ruine omeneşti.
Orfanii morţi zac lîngă zidul grădinii,
Din odăi sure apar îngeri cu aripi murdare.
Viermi picură din pleoapele lor îngălbenite.
Piaţa din faţa bisericii e sumbră şi tăcută, ca în zilele copilăriei.
Cu tălpi argintii lunecă vieţi trecute,
Şi umbrele celor blestemaţi coboară pe apele ce suspină
În mormîntul său magul alb se joacă cu şerpii lui.
În tăcere deasupra tîmplei se deschid ochii de aur ai lui Dumnezeu.

Trad:Ştefan Augustin Doinaş