Dacă
vreo călăreaţă oarecare de circ, firavă şi ofticoasă, ar fi silită cu
plesnituri din bici de către un şef nemilos să se învîrtească
neîntrerupt în manej, luni de-a rîndul, în faţa unui public nesăţios, şi
să salte pe crupa unei gloabe făcînd bezele şi mlădiindu-se din mijloc,
şi dacă acest joc ar continua în vuietul orchestrei şi al
ventilatoarelor înspre viitorul cenuşiu ce se deschide necontenit
înainte, însoţit de aplauzele care aci se sting, aci izbucnesc iarăşi
din palmele ce sînt de fapt nişte ciocane cu abur — poate că atunci un
tînăr spectator de la galerie ar coborî în goană pe lunga scară dintre
staluri, s-ar repezi în manej şi, în plin cîntec al fanfarei ce se
adaptează mereu, ar striga : opriţi!
Dar
întrucît nu astfel se petrec lucrurile, ci o femeie frumoasă, îmbrăcată
în alb şi roşu, ţîşneşte în arenă zburînd printre draperiile pe care
lachei maiestuoşi le trag în lături dinaintea ei, întrucît directorul,
căutîndu-i privirile, îi răsuflă în faţă ca un animal devotat, o saltă
grijuliu pe calul vînăt-rotat, de parcă nepoata lui cea mai dragă ar
porni într-o călătorie primejdioasă, nu se poate hotărî să dea semnalul
pocnind din bici, apoi printr-un efort de stăpînire de sine, îl dă în
fine, după care aleargă pe lîngă cal cu gura căscată, urmăreşte cu ochi
ageri salturile călăreţei, abia putînd înţelege măestria ei, încearcă
s-o avertizeze cu strigăte în englezeşte, îndeamnă la atenţie încordată
pe rîndaşii care ţin cercurile, iar înainte de marele salto mortale,
imploră, cu braţele ridicate, orchestra să tacă şi în cele din urmă o
ridică pe micuţă de pe calul tremurînd o sărută pe amîndoi obrajii şi
nici o omagiere din partea publicului nu i se pare îndestulătoare, în
timp ce ea, săltîndu-se în vîrful picioarelor şi sprijinindu-se de el,
în norul de praf care încă îi înconjoară, întinde braţele în lături
şi-şi lasă căpşorul pe spate, vrînd să împartă cu tot circul fericirea
ei — întrucît astfel se petrec lucrurile, spectatorul de la galerie îşi
reazimă faţa de balustradă şi, lăsîndu-se furat de marşul final ca de
un vis greu, plînge fără voie.
