Ştefan George - Dansuri triste

Ca un surîs în aceste descreşteri
Parcul îţi dăruie încă parfum,
În părul tău împrăştiat acum
Amestecă iarba-şarpelui şi iederi.

Aur păstrează grîul vînturat,
Mai puţin ţepos şi înalt poate.
Trandafirii din nou te-au salutat
Blînzi, cu străluciri estompate.

Să tăcem, să nu se audă de noi,
Să fim fericiţi jură-mi apoi,
Chiar dacă nimic nu mai aşteptăm
Decît această plimbare în doi.

*
Urechea ta doar prinde
Un cînt secret ce-i faptă
Abia făcută şoaptă,
Chiar dacă-i stins în minte.

Singur al tău cuvînt
Caută întărire
În sorţii nouă fire,
Comori de pace dînd.

Cu duh bun ne conjuri
Durerile prea bine
Cînd ce fu ziua-n sine
Seara ni-l ia sub múri.

*
Vrei încă mult pe un sol de omidă
Culori să afli-n zile ce-au trecut,
Să speri rod copt în pustia lividă
Să coseşti spice din veri azi sub lut?

Fii fericit doar cînd al umbrei caier
Răsfrînge vis din bogăţii trăite,
Cînd liberator trece prin obositul aer
Din zări un suflu, har ce te cuprinde.

Vezi! Zilele acestea parcă răni arzătoare
S-au stins din soarta noastră grabnic toate,
Dar tot ce pentru noi purta nume de floare
Se readună lîngă izvoarele secate.

*
(variantă)

Mult timp vrei încă pe dezgolit lut
Zilelor moarte să le dai culoare,
Fructe să speri coapte-n pustia mare,
Să coseşti spice din veri ce-au trecut?

Fii fericit doar val de umbre dacă
Răsfrînge calm trăita bogăţie,
Prin aer obosit de stă să treacă
Un suflu ce blîndeţea o învie.

Ca răni arzînd zilele noastre toate
S-au stins din soarta noastră înapoi,
Dar tot ce-a fost nume de flori în noi
Îl regăsim lîngă fîntîni secate.

Traducere din limba germană
de Miron Kiropol