Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Giuseppe Ungaretti - VEGHE


Cima Quattro 23 decembrie 1915

O noapte întreagă
azvârlit lângă
un camarad
masacrat
cu gura lui
scrâșnită
întoarsă spre luna plină
cu încleștarea
mâinilor sale
pătrunsă
în tăcerea mea
am scris
scrisori pline dragoste

Nu am fost niciodată
atât de
legat de viață



trad. de Ilie Constantin
din vol. Viața unui om, Ed. Paralela 45, 2009

Giuseppe Ungaretti - AMINTIRE DIN AFRICA


Soarele răpește orașul
Nu se mai vede
Nici mormintele nu rezistă mult.


Bertolt Brecht - Cel dinăuntru


Când, cu ani în urmă, am învățat
să conduc o mașină, profesorul meu
mă invita să fumez un trabuc: și dacă,
din pricina circulației intense sau a virajelor bruște,
trabucul mi se stingea, mă gonea de la volan. El,
în timp ce conduceam, povestea chiar glume, iar dacă,
prea ocupat fiind cu condusul, nu râdeam, îmi
lua volanul. Ești încă nesigur, îmi spunea.
Eu, cel dinăuntru, mă speriu când văd cum
cel care conduce o mașină e prea ocupat cu condusul.

De atunci, când lucrez,
am grijă să nu mă cufund prea mult în lucru.
Observ câte ceva din jurul meu,
uneori îmi întrerup lucrul pentru a purta o discuție.
M-am dezobișnuit să conduc mai repede decât durează fumatul unui trabuc.

Mă gândesc la cel dinăuntru.


trad. de Nina Cassian
din vol. Versuri, Editura pentru Literatură Universală, 1966

Bertolt Brecht - Călătorind într-un automobil confortabil


Călătorind într-un automobil confortabil,
pe o șosea sub ploaie,
am văzut un om în zdrențe, la căderea serii,
care ne făcu semn, înclinându-se adânc, să-l luăm cu noi.
Aveam un acoperiș și aveam și loc și am trecut mai departe
și am fost auzit spunând cu o voce morocănoasă:
Nu,
nu putem lua pe nimeni.
Eram departe, pe drum, poate la o zi distanță,
când, deodată, m-am speriat de acea voce a mea,
de purtarea mea
și de toată această lume.


trad. de Nina Cassian;
din vol. Versuri, Editura pentru Literatură Universală, 1966

Bertolt Brecht - A se citi dimineaţa şi seara


Cel pe care-l iubesc
mi-a spus
că are nevoie de mine.

De aceea
îmi port de grijă,
îmi cercetez cu atenție drumul
și mă tem de fiecare picătură de ploaie,
să nu mă doboare.

(1937)


trad. de Nina Cassian
din vol. Versuri, Editura pentru Literatură Universală, 1966

T.S. Eliot - Isterie


Ea râdea și am știut deodată că sunt înghițit în râsul ei și că sunt parte din el, până când dinții ei au fost doar stele întâmplătoare cu aplicație urmându-și un balet complicat. Eram tras în suflarea ei întretăiată, inhalat de fiecare dată când ea se oprea o clipă, pierdut în cele din urmă în cavernele întunecate ale gâtului ei, cutremurat de zvâcnetul mic al unor mușchi nevăzuți. Un chelner mai bătrân, și îi tremurau mâinile, întindea grăbit o față de masă în carouri trandafirii și albe peste masa de fier verde ruginită, spunând: "Dacă doamna și domnul doresc să ia ceaiul în grădină, dacă doamna și domnul doresc să ia ceaiul în grădină...". Mi-am spus atunci că dacă tremurul sânilor ei s-ar opri, s-ar mai putea strânge ceva din cioburile după-amiezii, și mi-am concentrat atenția cu subtilitate grijulie înspre aceasta.


Traducere de Mircea Ivănescu