Soare neașteptat
peste pomii-nghețați
Tremură-n
aer o făgăduință mai veche.
Undeva,
ascunsă-n albăstrime, o ciocârlie urcă
Și glasul
ei vertical, ca o nevăzută sfoară luminoasă,
Îți cuprinde
încheietura mâinii, îți ridică mâna, obligându-te
Să faci
un semn prietenos, să saluți copiii care se joacă-n curtea școlii
Sau munții
cristalini, departe, departe de tot, aburiți de răsuflarea unui vis,
Sau ridul
negru al unei crengi desfrunzite
Care crestează
tinerește, fruntea lumii.
Trad.
Nina Cassian
București,
30.XI.1959
