Am comis cel mai grav dintre păcatele
Pe care le poate comite un om. N-am fost
Fericit. Fie ca gheţarii uitării
Să mă târâie şi să mă piardă, necruţători.
Părinţii m-au zămislit pentru jocul
Riscant şi frumos al vieţii,
Pentru pământ, apă, aer, foc.
I-am înşelat. N-am fost fericit. Împlinită
nu le-a fost
Speranţa cea tinerească. Mi-am dăruit
mintea
Îndărătniciei simetrice
A artei, care ţese fleacuri.
Ei mi-au lăsat moştenire curajul. N-am fost
curajos.
Num ă părăseşte. Stă întotdeauna lângă mine
Această umbră de afi fost nefericit.
Remorse
I have committed the worst sin of all
That a man can commit. I have not been
Happy. Let the glaciers of oblivion
Drag me and mercilessly let me fall.
My parents bred and bore me for a higher
Faith in the human game of nights and days;
For earth, for air, for water, and for fire.
I let them down. I wasn’t happy. My ways
Have not fulfilled their youthful hope. I gave
My mind to the symmetric stubbornness
Of art, and all its webs of pettiness.
They willed me bravery. I wasn’t brave.
It never leaves my side, since I began:
This shadow of having been a brooding man.
El Rimordimento
He cometido el peor de los pecados
Que un hombre puede cometer. No he sido
Feliz. Que los glaciares
Me arrastren y me pierdan, despiadados.
Mis padres me engendraron para el juego
Arriesgado y hermoso de la vida,
Los defraude. No fui feliz. Cumplida
No fue su joven voluntad. Mi mente
Se aplico a las simentricas porfias
Me legaron valor. No fui valiente.
No me abandona. Siempre esta a mi lado
La sombra de haber sido un desdichado.
„Îmi amintesc în clipa asta că Wordsworth a
scris că poezia provine din emoţie retrăită în calmă singurătate. Altfel spus,
îndurăm fericire sau durere. Pe moment suntem doar răbdători.După aceea însă,
le retrăim, nu mai suntem actori, ci doar spectatori, privitori şi acesta- după
cum spune Wordsworth-este cel mai bun lucru pentru apariţia poeziei.”(Borges)
